Biografia lui Nicolae Cajal este cel mai puternic
argument că în România nu a existat holocaust sau genocid
Domnule
profesor ION COJA! Ați scris o piesă grozavă, despre Constantin Brâncoveanu. Ce
s-a mai întâmplat cu ea? Nu se joacă nicăieri?
Nu este o piesă ușor de montat, nu sunt multe
teatre care ar putea s-o joace. Firește, Teatrul Național din București ar fi
locul ideal pentru o montare ca lumea... Le-am trimis-o, am vorbit și cu
Caramitru, dar mi s-a spus că au deja în repertoriu o piesă despre Brâncoveanu,
a lui Nicolae Iorga, ce urmează a fi montată... La calendele grecești, se pare!
Deocamdată sunt mulțumit că a fost tipărită la Editura Academiei, i-a plăcut
foarte mult domnului Dumitru Radu Popescu, directorul editurii.
Fostul
președinte al Uniunii Scriitorilor!... Și mare dramaturg!
Gestul său m-a reconfortat sufletește!... Am
și eu nevoie de așa ceva!
La ce vă
referiți?
La ușile care mi se închid în nas!...
Sistematic și fără excepție!... Mai ales în acest domeniu, al teatrului, al
mass media, televiziuni etc.
Sunteți
incomod pentru multă lume!... Nu ați vrea să abordăm acest subiect?
Dumneata vrei să pui paie pe foc?!
Mai știu
și eu câte ceva și aș vrea să vă cunosc părerea. Bunăoară v-aș întreba mai întâi
dacă cunoașteți expresia „lista neagră a rabinului”....
„Lista neagră a rabinului”?... Completă,
expresia aceasta ar trebui să sune astel: lista neagră a rabinului roșu! Da,
cunosc expresia, am auzit-o prima oară la Mihai Pelin care m-a avertizat că suntem
amândoi pe „lista neagră a rabinului Moses Rozen”!...
Cu ce
ocazie, pentru care fapte mărețe vi s-a făcut această cinste?
Cred că l-am
supărat pe rabinul de penibilă amintire cu un articol împotriva sa publicat în
Israel...
În Israel?! Cum așa?!
L-am cunoscut la
București, pe la începutul anilor 80, pe ziaristul israelian Boldur, venise în țară să-și revadă prietenii din
tinerețe, pe Nicolae Carandino și alții. Aveam un text scris împotriva
rabinului, pe care îl acuzam că prin ieșirile sale publice din ultima vreme provoacă
și naște anti-semitism „în proporție de masă”! Mă refeream la ingerințele
rabinului în chestiuni de istorie literară. Păcătosul, încerca să mențină cu
orice preț interdicția cominternistă privind publicarea operei gazetărești a
lui Eminescu, pe motiv că ar fi anti-semită. Textul meu nu avea nicio șansă să fie
publicat! Dar eu îl scrisesem!... Constatând că și Boldur nu l-avea la inimă pe
rabin și aflând de la acesta că în Israel lumea îl detestă pe rabinul roșu,
i-am dat textul meu, intitulat Cine provoacă anti-semitism în România,
publicat de Boldur în Israel! S-au bucurat mulți evrei să-l citească! Printre
evrei deja se știa că rabinul era principalul beneficiar al banilor pe care
unii evrei i-au plătit ca să plece din România! Repet: rabinul era principalul
beneficiar al acelor sume deloc neglijabile! Cel puțin așa susținea Boldur,
fie-i țărîna ușoară! Și lui, și lui Carandino!... Colaborarea mea cu Boldur
mi-a atras adversitatea rabinului roșu, cum fusese poreclit Moses Rozen de alți
evrei!
Ce înseamnă să fii pe lista neagră a rabinului?
Păi ce să însemne?!
Nepoții rabinului Rozen aveau obiceiul să se recomande cu precizarea: nepotul
celui mai puternic om din România!... Iar dacă discuția continua și te mirai:
ești nepotul lui Ceaușescu?, ți se preciza: dar ce, Ceaușescu este cel mai
puternic om din România?! Dar cine? Unchiul meu, rabi Moses!... Am reprodus
dialogul pe care l-a avut dr Corneliu Dida cu un student care s-a oferit să-l
scoată din România și să-i asigure o carieră pe măsura capacităților sale în
Occident!... Aranjamentul se făcea prin unchiul rabin, care asta era de
meserie, citez din nou: geambaș de oameni!...
Valeriu Oișteanu, fratele lui Andrei Oișteanu, i-a făcut aceeași ofertă unui
prieten comun: o carieră internațională strălucită, cu condiția să accepte ca
toată lumea să știe despre el că este evreu, iar el să nu nege că-i evreu!...
Deh, nimeni nu-i perfect!
Așadar ați fost trecut pe lista neagră, a
indezirabililor, alcătuită de rabinul Moses Rozen. Ce a însemnat asta?
În cel mai bun caz,
asta însemna să fii blocat „la mantinelă” de oamenii rabinului ori de câte ori
li se ivea ocazia! Rabinul are sub ascultare nu numai pe mai toți evreii, ci și
pe mulți ne-evrei care au datorii de recunoștință și de ascultare față de
„comunitate”! Or, comunitatea evreiască este foarte influentă în multe domenii:
mass media, lumea literaturii, a teatrului, a televiziunii... În lumea
universitară de asemenea!...
Cu toate acestea, ați beneficiat de sprijinul decisiv al
lui Alexandru Graur.
Nu e bună observația
aceasta. Un om superior, ca Alexandru Graur, nu putea fi prins într-un joc atât
de nedemn, de penibil! Alexandru Graur a fost unul dintre ultimii evrei pământeni,
alături de Steinhardt, Edgar Papu și alți mari români! Nu mai cunosc alt evreu
pământean, în viață! I-au terminat sioniștii și cominterniștii! Pe Graur nu
l-au dat afară din învățămînt la un moment dat?!... A fost mâna evreului
cominternist Leonte Răutu, dacă nu mă înșel!... Da, dar Graur n-ar fi spus că
am beneficiat de sprijinul său, ci ar fi spus că și-a făcut datoria de profesor
și de mentor! Eu, mai degrabă, aș avea să-mi reproșez că nu mi-am făcut în
deplinătate datoria de alumn tomnatec, de învățăcel!... L-am dezamăgit într-o
oarecare măsură!...
Deci l-ați atacat pe rabinul șef la începutul anilor 80,
când se discuta în țară despre opera politică a lui Eminescu, dacă să fie sau
nu publicată în întregime. Rabinul Moses s-a opus!
Din prostie! Și ca
să irite lumea! Ca să se plângă apoi la New York că românii „e” antisemiți, iar
el luptă din greu cu ei, deci să i se trimită mai multe fonduri!... Atitudinea
rabinului a stârnit mai întâi replica de dezavuare din partea lui Alexandru
Graur și Zigu Ornea. A avut o replică foarte apreciată la acea vreme și Pompiliu
Marcea, pe nedrept uitată. Am scris și eu un text, s-a publicat într-o cărțulie
scoasă de Drăgan, împreună cu alte texte ale unor „protocroniști” respectabili,
ca Ungheanu, Dan Zamfirescu și alții. Poate că ar merita reeditat acel
libellus...
Credeți că rabinul v-a declarat „cherem”, adică
indezirabil pentru comunitatea evreiască din România și nu numai?!
Rabinul Moses
Rozen, din pricina căruia au plecat din România mari evrei ca Wilhelm Filderman
și Alexandru Șafran, a fost un păcătos! Nu vreau să insist! Nu l-am cunoscut
personal, poate că îl judec prea aspru. Din păcate, am devenit indezirabil și
pentru alții. Pentru maghiarii din România, bunăoară! Nu toți, ce-i drept!...
Mă întorc la evrei. Am devenit pentru mulți cherem deoarece nu m-am împăcat cu
acuzația de holocaust anti-evreiesc în România și am cerut dovezi valabile, nu
acuzații fără temei juridic, fără dovezi materiale clare! Repet, am avut în
vedere numai acuzația de holocaust adusă românilor! Știam și de la Alexandru
Graur că n-a fost genocid antievreiesc în România!
Nu aș vrea să discutăm despre holocaust, opiniile
dumneavoastră sunt cunoscute, ci vă întreb ce urmări au avut pentru
dumneavoastră aceste opinii! În ce măsură v-au afectat!
Mai întâi am avut
parte de ranchiuna rabinului șef, deranjat de textul meu publicat în Israel de
Boldur, i-am uitat numele mic. Un om cu o conversație încântătoare. Se
recomanda zicând despre sine că este „singurul evreu anti-semit”. În fond, era
un evreu care nu se juca cu această acuzație! Avea conștiința faptului că mulți
evrei abuzează de această acuzație, de această invectivă! Sunt mulți evrei care
gândesc la fel de corect ca și Boldur al meu. Dar nu o spun și altora!... Se
tem de cheremul rabinului!
Dumneavoastră nu v-ați temut?
Nu m-am temut căci nu
știam că există asemenea instituție!... O instituție propriu-zis medievală,
partea urîtă a evului! Dar și a comunității evreiești! ...La vremea potrivită
am povestit despre evreul care a salvat onoarea familiei noastre atunci când
l-a salvat pe tata, nevinovat, de închisoare grea pentru o delapidare.
Vinovatul fiind directorul Cojocaru, român, membru PCR din ilegalitate!... Lui
Alexandru Graur îi datorez cariera universitară, adică traseul vieții mele. A
fost singurul profesor care m-a „mirosit” că ar fi ceva de capul meu!... Și nu
sunt acestea singurele motive pentru care nu sunt, nu pot fi anti-semit!
Care ar mai fi altele, motivele?
Nu pot să fiu
anti-semit la fel cum nu pot să fiu nici anti-maghiar sau anti-rus ori
anti-țigan!... Nu e cazul să insiști!
Și cu toate astea mulți evrei din lumea teatrului au
sabotat și descurajat orice încercare făcută de vreun regizor de a vă juca vreo
piesă! Cum explicați acest sabotaj!
Prostia este prima
explicație! Prostia și micimea sufletească a lui Moses Rosen este punctul de plecare.
Serviciile speciale dețin dovada că Moses Rosen, la primul drum în Israel după
1990, a cerut bani de la evreii mai fraieri, i-a tapat de câteva milioane de
dolari, ca să deschidă și să susțină subiectul „Holocaustul din România”, în
ideea că în acest fel evreii vor putea să recupereze tot ce au avut în România,
chiar dacă acele proprietăți și le-au vîndut înainte de a pleca în Israel!...
Vezi și cazul lui Radu Ioanid, absolut grețos!... Or, așa zisul holocaust din România poate fi oricând
dovedit ca o făcătură, o invenție a unor evrei de proastă calitate. Foști
activiști PCR, niște ratați ca istorici, au devenit peste noapte, după 1990,
mari specialiști în holocaust! Din istorici ai PCR – o istorie umflată cu
pompa, inventată aproape sută la sută, după 1990 au cârmit-o și s-au reciclat
ca istorici ai holocaustului, altă invenție!... Colegii lor, istoricii români
specializați în istoria PCR, o istorie inexistentă, au devenit peste noapte
istorici ai dacismului!... Cu toții specialiști în epoci istorice pentru care
nu avem documente!... Nu-i nicio problemă! Documentele pot fi inventate!...
Există o mare asemănare între istoricii holocaustului și istoricii dacologi din
gruparea lui Nicolae Copoiu! Specialist în istoria PCR și a Daciei!... Coleg de
impostură al unor așa ziși specialiști ai Holocaustului din România!... Bietul
Cajal, în casa unui prieten de-al meu, a declarat cu obidă că în România nu se
poate vorbi de un genocid, de un holocaust, dar nu poate să recunoască public
acest lucru căci au și evreii Vadimii lor! Care i-ar sări la beregată dacă ar
recunoaște adevărul!... Deh, holocaustul, ca și dacismul unora, este o afacere
în continuare profitabilă în România!
La un moment dat v-ați încontrat cu Nicolae Cajal într-un
schimb de scrisori!
Biografia lui
Nicolae Cajal este cel mai puternic argument că în România nu a existat
holocaust sau genocid, nu au existat persecuții serioase la adresa evreilor.
Tatăl lui Nicolae Cajal, tot Nicolae Cajal se numea, a fost medicul de casă al
lui George Alexianu, guvernatorul Transnistriei, regiunea în care s-ar fi
produs holocaustul evreilor români!... Adică Alexianu îi belea pe evrei în
Transnistria, iar la București evreul Cajal îngrijea de cei trei copii ai lui
Alexianu?!... Cine să accepte asemenea „paradox”?! Ar însemna să-l categorisim
pe Nicolae Cajal tatăl printre trădătorii neamului evreiesc!... Iar tot acasă
la Alexianu mai venea și rabinul-șef Alexandru Șafran, alt „trădător”, sub pretextul
că le dă acelorași copii lecții de limba germană! Iar în realitate colabora cu
Alexianu ca să favorizeze plecarea în Israel a cât mai mulți evrei din
Transnistria!...
Și atunci cum se face că George Alexianu a fost condamnat
la moarte după război pentru crimele făcute în Transnistria împotriva evreilor?!
Păi la procesul ce
i s-a intentat, vestitul proces al Marii Trădări Naționale, nu au venit să
depună mărturie în favoarea lui Alexianu nici Șafran, nici Cajal!... Au lipsit
și o mulțime de alți evrei care au supraviețuit fără probleme în Transnistria,
ba unii evrei s-au întors din Transnistria bogați cum nu mai fuseseră neam de
neamul lor! Mă bate gândul să scriu o piesă de teatru pe acest subiect, măcar
să aibă de ce să mă caroteze evreii din lumea teatrului românesc!
Care subiect?
Lipsa de recunoștință
a evreilor față de români! Față de românii ca George Alexianu!... Sau măcar
față de românii ca Ion Coja!...
Asta cum vine?
Mă gândesc la
regizorul Mircea Cornișteanu... Am riscat la un moment dat toată cariera mea
didactică, universitară, ca să-l ajut pe Mircea Cornișteanu să ajungă regizor
de teatru. E foarte probabil ca eu să fi avut un rol episodic, dar decisiv în viața
și cariera lui Mircea Cornișteanu. Am fost mulțumit de mine însumi că l-am
ajutat, repet, cu un risc mare pentru mine! L-am ajutat să intre la facultatea
de regie. Ajutor decisiv! Și riscant pentru mine!... Ani de zile l-am așteptat apoi
să mă caute să-mi ceară o piesă, i-am trimis eu vreo trei, bune rău!, iar
măgarul nici măcar nu mi-a răspuns... Mă consolez la gândul că, așa cum spun
colegii săi, evrei și neevrei, Mircea Cornișteanu este la fel de măgar cu toată
lumea!... Numai că toată lumea nu a făcut pentru Mircea ce am făcut eu!... Desigur, din antisemitism!...
Dar tot eu stau și
mă întreb, dacă Moses Rozen m-a declarat cherem,
niciun evreu nu mai are voie să aibă cu mine vreo relație!... Deci nici Mircea
Cornișteanu!... Norocul meu că interdicția este pentru evrei numai, nu și
pentru evreice!...
Glumiți, sper!... Ce altceva mai puteți spune „în
apărarea dumneavoastră”?, cum zicea răposatul dvs coleg Petre Anghel?
Mai contează și
invidia. Piesele mele de teatru sunt foarte bune! Iar în teatrul ce se joacă
acum sunt mai ales texte de duzină, vulgar de proaste! Cu autori români sau
evrei! Actorii fac fel și fel de... de nefăcute pe scenă ca să atragă un public
tot mai grosier!... Parcă lucrurile s-au mai îndreptat în ultima vreme...
Mai e de adăugat și
calitatea proastă a evreilor care au rămas în România... Sau care mai trăiesc
în România! Uitați-vă numai la ce reprezentant au în Parlamentul României!...
Un individ penal, zic evreii serioși, din păcate tot mai puțini! Nu se
deosebește cu nimic de ceilalți parlamentari! La fel de penibili!
Una peste alta,
există și o cauză evreiască în izolarea mea de către mass media românească. Dar
ea nu explică decât o parte, o mică parte din neajunsurile cu care mă confrunt
în societatea românească! Nu evreii sunt cauza pierderii proceselor de
moștenire de la Constanța! Ci românașii mei, din justiție și din SRI... Din
administrație... Dar despre toate astea,
cu altă ocazie! Proxima!
Mulțumesc!
Să fii sănătos!
A consemnat Petre
Burlacu
22 noiembrie 2015